Page 7 - Revista_Aripi_Culturale_nr1
P. 7

Ploaie în Jeddah și Eteria – amintiri
        la Marea Roșie

        O ploaie zăpăcită, neobișnuită locului, o ploaie chiar
        netrebnică se legăna pe frunzele palmierilor și rupea florile
        inofensive ale buganvilliei din grădina vilei vecine.

        Ruxandra Cantacuzino iși amintea sunetul ploii pe acoperișul
        casei bunicilor din Snagov, casa în care încă s-au mai aflat
        câteva relicve din mobilele pe care și le amintea vag…o casă
        impunătoare cu ferestre mari, frantuzești, înalte aproape de
        tavan  și  coborând  apoi  ca  o  reverență  spre  parchetul  de
        lemn lustruit, costițe costițe.

        Masa de stejar în jurul căreia se ridicau arogante peste vremuri
        10 scaune cu spătar înalt – rama sculptată în frunze suvițe,
        terminate țn vârf cu două profiluri subtile de acvilă. Pielea care
        le îmbrăca se lăsase prinsă cu ținte rotunde în carnea jilțurilor
        de-a lungul unei benzi de mătase groasă, aurită  .

        Știa că pe unul din ele semnase forțat Tudor Vladimirescu
        pactul cu Eteria *. Ce soartă!  Fără subtilități dar cu multe
        erori în conducerea mișcării dornice de fapt să salveze
        creștinii de sub puterea otomană…

        Ruxandra copila se lasa purtat de plăcerea cu care pronunța
        numele grecești…Ipsilanti….Hetairia…Da, Eteria care apoi
        l-a și ucis pe românul frumos și îndrăzneț, cu mintea ca un
        baltag bine mânuit îimpotriva oprimării otomane dar și   Încercă  să  se  concentreze pe  programul  primit  pentru
        a influenței fanarioților. Revoluția de la 1821. Câti mai știu   prima zi în Campusul Universității pentru femei unde
        astăzi frumusețile si zbaterile noastre pentru a rămâne   avea să predea Engleza un an, acolo, lângă Corniche de
        creștini și români?                                    la Marea Rosie. Fusese avertizată că nu va fi ușor, o nouă
                                                               cultură opusul celei americane sau celei în care se născuse,
        De copilă, Ruxandra fusese îndrăgostită de istorie. Poate   între Carpați și Dunăre. În prima zi la Catedra, Ruxandra si
        pentru că bunica o așeza pe un scăunel a cărui tapițerie de   celalte două colege din State au primit câteva reguli deloc
        catifea verde încă se răsfăța aproape intactă spre bucuria   elaborate despre comportamentul pe campus, în clase și
        ei. Acolo, în fața chemineului de terra cotta cu flori de crin   față de studente… un șal care să acopere cruciulițele din
        în albastru, Maia îi spunea povești care părelnic se iveau în   jurul gâtului fiecăreia. Fără discuții despre religie, libertățile
        lemnele arse – jar - din castelul închis intre plăcile emailate.    femeilor  sau încurajări să iasă din rigorile sub semnul
                                                               cărora s-au născut tinerele …
        Apoi, a venit o primăvara în care Ruxandra și toată familia
        au trebuit să se mute cu chirie undeva în Bucureștiul care   Venea din locuri în care libertatea gândirii și exprimării
        se sufoca sub noile legi, impuse de comuniști la exilarea   erau drepturi recunoscute atât femeilor cât și celorlalți
        frumosului si tanarului Rege Mihai al Romaniei. Atunci nu a   membri ai unei societăți care, chiar dacă fusese construită
        înțeles. Acum știa cât de schingiuită fusese istoria României!  cu  pistoale,  își  recunoștea  legile  și  le  urma.  Incorsetată?
                                                               Nu, nu se simțea deloc  încorsetată aici, între nisipuri și
        Din vechile jilțuri cu amintiri, rămăsese un  “tron”, unul   poliție religioasă la colțuri de autostradă. Nu era felul ei nici
        mai înalt decăt celelalte, scăpat prin minune de neștiința și   să se teamă și nici să încerce să schimbe o țară, mai ales
        nepăsarea celor care luaseră cu japca acea casă a copilăriei.   aceasta. Bogată și îmbogățită prin petrol, “Saudia” rămânea
        Mobila a putrezit în pivnița unde o aruncaseră “tovarășii” a -   ciudat de îndepărtată de secolul deja 21, în ciuda clădirilor
        toate analfabeți! Dar nu și jilțul.                    super  modern  și  a  molurilor  extravagante. Putea  încuraja
                                                               la gândire si visare pentru că, da, din visare se formează
        Tranșee                                                treptat adevăruri.

        Luptăm in tranșeele noastre. Fiecare … în tranșeele săpate   Aștepta cu nerăbdare să ajungă la primul ei curs, să vadă
        de părinți, de bunici, de unchi și mătuși…de surori, frați și   fețele studentelor care, ca și profesoarele de fapt, își lăsau
        chiar de copiii noștri … …copiii…tranșee. Câteodată, tranșee   la intrarea în campus mantilele negre lungi, abaya, și chiar
        săpate de soți sau soți primind ajutor de la vecinii de drumuri   hijabul care unora le descoperea doar parțial ochii intens
        …trecători pur și simplu… stilete dibace în inimile noastre   negri.
        programate de Dumnezeu, unele, doar pentru iubire – altele
        autoprogramate în a face rău… își notă Ruxandra în jurnalul   Noaptea era frumoasă, așa cum obișnuia să ii spună fiicei
        de care nu se despărtea.                               ei, Marilou, când era doar de câteva luni, plimbând-o la
                                                                                                                  7
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12