Page 4 - Revista_Aripi_Culturale_nr1

limba noastră

ŞI LIMBA DACILOR, ŞI SUFLETUL ROMÂNESC

SPUN DE ACEEAŞI ISTORIE

Paula
Se pare că până şi lecturile noastre
urmează o logică a lor prin care ţin să ne
convingă că acela şi nu altul este momentul Romanescu
de a le înţelege sensul.
FOTO VASILE BLENDEA

După ce am citit Dacia preistorică a lui N. Densuşianu, care şi puii de aur ai cloştilor stelare, ori erau atât de inteligenţi
m-a făcut să-mi pun destule întrebări care până acum nici nu încât, cu fiecare venire a nepoftiţilor puşi pe furtişaguri şi
mi-ar fi atins crusta de inocenţă (să-i zic chiar ignoranţă?), jecmăneală, prima lor grijă era aceea de a le consemna
am descoperit că scriitorul Ion N. Oprea, trecut şi el prin acestora în dicţionare de cremene graiul, făcându-şi-l adaos
scrierile unor împătimiţi de istorie românească, scoate la la comorile proprii de cuvânt.
Editura PIM din Iaşi câte-o carte prin care ne pune mereu
alte întrebări (şi bine face!) în legătură cu eterna poveste Când sărăntocul de Traian, împăratul Romanilor, a venit în
legată de neamul care ne este rădăcină solară: Tracii, Dacii, Dacia lui Decebal după ceva de-ale gurii, presupunem că
limba lor, obiceiurile, credinţa în nemurirea sufletului, în Dacii, adică ăi d’acilea!, cum ar zice împătimitul dacist Ion
dăinuirea neamului. Curtean de Hondol, erau cu toţii cocoţaţi prin copacii din
codrii-fraţi şi, imediat ce au prins de veste că le-au sosit
Istoricii, lingviştii, rătăciţii întru necredinţă, închinătorii la „purtătorii de grai împărătesc”, au dat năvală să se înscrie
idoli păgâni, ateii dintotdeauna şi, mai cu seamă, cei iviţi cu mic cu mare la cursuri fără frecvenţă, la distanţă, la zi, la
din infernul roşu al urii omului faţă de om, au tot încercat să cum o mai fi (başca doctoratul!), semnând cu àcele de verde
afunde în uitare, până la a anula definitiv, limba strămoşilor brad pe foi de plop-stejar-paltin-frasin-peruzea, adeziunea
neamului românesc (dacă să-l extermine pe de-a-ntregul nu lor la şuierul vântului prin stindardul cap de lup / trup de
le-a reuşit!). şarpe, şi întărind-o cu tăişul spadei scurte, cu lovitura de
ghioagă, cu ascuţişul pietrei, cu lacrima doinei, cu tânguirea
Autorităţi „corecte politic”de mai înainte de a se enunţa de sunet lung de dulce corn!
această blestemată, mincinoasă şi arogantă sintagmă, s-au
străduit să aducă (im)pertinente argumente cum că limba Din strigătul de groază al noilor veniţi, ei, Dacii, vor fi cules
română este un amestec de graiuri preponderent romanice repejor şi cu infinită grijă cuvintele cele mai vocale, le-au
(de la Traian citire!) şi slave (de la slavo-cumanii-tătarii- înmagazinat în lacrima bobului de strugure, le-au aşezat cu
bulgarii şi alţi avari …neştire!). grijă în lada de zestre a fondului principal lexical şi, ne mai
având în final ce primi de la Romani, i-au cam trimis la ei
Am fi gata (!) să le dăm crezare şi de astă dată dacă vin cu acasă iar, pe cei care s-au îmbăţoşat să facă pe stăpânii prin
argumente credibile. Am mai făcut-o de-a lungul a aproape regatul lor (al nostru!), i-au făcut duios „o apă şi-un pământ”.
două milenii, de când a venit pe pământurile Daciei Sfântul Pe cei mai iuţi de picior i-au înscris la jocurile olimpice daco-
acela cu crucea lui rămasă până astăzi răstignită la trecerea romane într-o cursă de viteză cu linia de sosire până hăt,
peste calea ferată … Dar crezarea aceea ne-a devenit peste Dunăre, cursă la care nepoftiţii musafiri s-au dovedit
credinţă creştină întărită de un Crede şi nu cerceta! care nu demni închinători la Zeul Mercur…
avea nicio legătură cu minciuna omenească.
La a doua venire pe pământul mănos al Daciei, invadatorii
I-am crede şi pe lingviştii străini de neamul nostru care ne- hămesiţi au adus însă mercenari şi mai hămesiţi de prin
au tot dat cum au vrut ei proporţiile „exacte” de graiuri în toate locurile pe unde mai trecuseră legiunile lor romane, un
amalgamul care avea să devină limba română. Dar cum să fel de „forţe internaţionale de menţinere a ordinii” din zilele
nu ne mirăm că nici măcar 0,001% din cuvintele în care ne- noastre pacifiste foarte, hotărâţi să cucerească „adâncul,
am plămădit limba dorului nu există în tabelul lexical al lui codrul, cerul stea cu stea”.
Mendeleev, cuvinte sinonime cu aurul pur al limbii Dacilor
Liberi?! De data aceasta, s-ar crede, lupta pentru impunerea limbii
latine întru fericirea naţiei dacice avea să fie acerbă. Dar
Din două – una: ori Dacii nu comunicau între ei decât prin cum fiecare „legionar” mercenar vorbea o altă limbă, nu
semne de surdo-muţi atunci când prelucrau aurul, argintul, era cu mult mai simplu să deprindă ei limba Dacilor? Şi cam
bronzul şi alte metale rare din care făceau monede, podoabe de ce n-am putea admite că acest lucru chiar s-a întâmplat?
4 ARIPI CULTURALE