Virgil Ciuca

Sunt bulversat că-n găurile negre Se mistuie plăcerile alegre Ce însoțesc trăirile sublime La ceasul devorărilor intime! Din găurile negre nevăzute Se nasc prin veacuri vise revolute! Și-ncontopiri de simțuri nupțiale S-aprind făcliile autumnale În universurile rotitoare Sunt devorate astre călătoare De găuri negre -pentru nemurire- În haosu-nsetat de izbăvire Prea multe găuri negre rătăcite Au invadat neantul cu ispite Și-n stări de apatie, izolate, Dispar comete pline de păcate! În căutarea unei lumi integre Caut răspuns în găurile negre…

Rămân sedus la jocul de culori Prin frunzele lovite de lumină Când țipete stridente de cocori Reverberează pe bolta senină Se-adaugă pădurii încă-o toamnă La altele care-au trecut demult Concertele pentru Distinsa Doamnă Sunt amânate sine die-ocult Neliniștite ramuri desfrunzite Se pleacă adierilor de vânt Frumoasele pădurii despletite Aleargă ca lovite de descânt Se mai aud ciripituri prin ramuri Ici, colo, mai planează câte-un stârc A trecut vremea jocului cu flamuri Apa din lac adoarme într-un smârc Ascund poteci frunzele…