Razvan – Aripi Culturale

Chemarea găurilor negre

Sunt bulversat că-n găurile negre Se mistuie plăcerile alegre Ce însoțesc trăirile sublime La ceasul devorărilor intime! Din găurile negre nevăzute Se nasc prin veacuri vise revolute! Și-ncontopiri de simțuri nupțiale S-aprind făcliile autumnale În universurile rotitoare Sunt devorate astre călătoare De găuri negre -pentru nemurire- În haosu-nsetat de izbăvire Prea multe găuri negre rătăcite Au invadat neantul cu ispite Și-n stări de apatie, izolate, Dispar comete pline de păcate! În căutarea unei lumi integre Caut răspuns în găurile negre…

Citeste mai departe

Recviemul toamnei

Rămân sedus la jocul de culori Prin frunzele lovite de lumină Când țipete stridente de cocori Reverberează pe bolta senină Se-adaugă pădurii încă-o toamnă La altele care-au trecut demult Concertele pentru Distinsa Doamnă Sunt amânate sine die-ocult Neliniștite ramuri desfrunzite Se pleacă adierilor de vânt Frumoasele pădurii despletite Aleargă ca lovite de descânt Se mai aud ciripituri prin ramuri Ici, colo, mai planează câte-un stârc A trecut vremea jocului cu flamuri Apa din lac adoarme într-un smârc Ascund poteci frunzele…

Citeste mai departe

Așteptând glorii care n-or să vină niciodată

Când amintirile mă duc în zariștea altor timpuri, la anii mai fragezi din zorile tinereții, cea trăită ca-ntr-un vârtej, cu acel avânt asemenea unei furtuni în piept, purtându-mă în zbor pe aripile visării, azi mi se arată înaintea ochilor un licăr de lumină și de căldură. Pe atunci aveam curajul celor ce înfruntă genuni ale gândirii si trăirilor interioare fără sa le cunosc adevărata adancime. Retrăiesc cu bucurie toate amintirile năzbâtioasei tinereți, când bâjbâiam între real și ficțiune, perioadă care…

Citeste mai departe

Fântâna Regelui

Cuvintele gloanțe … ecoul lor se aude până la Dumnezeu. Atât de departe! Recapitulare cu soare Fâșii de nisip, obraz ridat al deșertului de o parte și alta a drumului punctat prin pâlcuri de cămile albe, negre și beige cum nu știuse că există, soarele puternic, care însă nu elibera transpirația, corturi ale beduinilor, lângă care trona câte un hammer sau un van nou… ciudățenii dar nu singurele care o așteptau pe Magdalena, aici lângă Marea Roșie, unde venise împreună…

Citeste mai departe

Tu-mi spui…

Tu-mi spui de-o toamnă. Eu nu ştiu să mint. Tu mă răneşti cu vorbe de alint, Eu c-un surâs-tăcere te dezmierd spre a mă regăsi cât să mă pierd de tot pustiul şi de lume când dă să înfloare tremurul de gând că m-ai putea iubi şi, bunăoară să-mi fie dată dragostea de-o oară la care şi luceafărul din cer a tot râvnit când tainicul mister l-a fost robit cu greul unui dor ştiut numai de omul muritor… Eu dorul-dor…

Citeste mai departe

A coborât un dac de pe columnă

A coborât un dac de pe columnă, Ziceau drumeţii trecători prin Roma, Uimiţi, ne-ncrezători ca sfântul Toma; Dar acel Dac plecat de lângă turmă Nu cobora ci încerca s-ajungă Pragul înalt al neamului, izvorul C-un Decebal-Traian biruitorul. A coborât un dac de pe columnă Şi-a tresărit o umbră de Roman: Spune-mi, străine, cum se osebesc Învinşi şi-nvingători? Şi-a zis Cârţan: Lumea-i o turmă rătăcind sub zări Dar neamul meu e-n cremene zidit; Deşi crucificat de mii de ori, Din el…

Citeste mai departe

Şi limba dacilor, şi sufletul românesc spun aceeași istorie

După ce am citit Dacia preistorică a lui N. Densuşianu, care m-a făcut să-mi pun destule întrebări care până acum nici nu mi-ar fi atins crusta de inocenţă (să-i zic chiar ignoranţă?), am descoperit că scriitorul Ion N. Oprea, trecut şi el prin scrierile unor împătimiţi de istorie românească, scoate la Editura PIM din Iaşi câte-o carte prin care ne pune mereu alte întrebări (şi bine face!) în legătură cu eterna poveste legată de neamul care ne este rădăcină solară:…

Citeste mai departe

Locul unde bântuie spiritul lui Vlad Țepeș

Există zone în care mărturiile, sensurile, simbolurile, miturile sau legendele vorbesc de un întreg proces istoric. Ele au o vibrație mai adâncă decât alte locuri, reușind să transforme, cum afirma Constantin Noica ”haoticul în cosmic.” Așa cred că s-a întâmplat la Comana, pământul unde timpul cosmic s-a identificat cu cel care a creat acest loc – Vlad Țepeș, domnitorul care l-a autentificat pentru viitorime și care revine din când în când, bântuindu-l (bântuindu-i) și astăzi… Așa s-a întâmplat în 2010,…

Citeste mai departe

La început de cer

De astăzi, „Aripi Culturale” și-a luat zborul pe cerul cultural al Bucureștiului. Odată cu acest prim număr au ieșit la lumină speranțe, visuri și multe planuri de viitor. Această revistă este poarta deschisă pe care pot păși atât scriitorii consacrați cât și cei care se află la început de drum. Diamantele spirituale, care se află închise în întunericul sertarelor, pot vedea mai devreme lumina tiparului. Pe lângă poeziile și proza ieșită de sub pana inimoșilor noștri colegi și prieteni, revista…

Citeste mai departe