Tu-mi spui…

Tu-mi spui de-o toamnă.
Eu nu ştiu să mint.
Tu mă răneşti cu vorbe de alint,
Eu c-un surâs-tăcere te dezmierd
spre a mă regăsi cât să mă pierd
de tot pustiul şi de lume când
dă să înfloare tremurul de gând
că m-ai putea iubi şi, bunăoară
să-mi fie dată dragostea de-o oară
la care şi luceafărul din cer
a tot râvnit când tainicul mister
l-a fost robit cu greul unui dor
ştiut numai de omul muritor…
Eu dorul-dor îl ştiu, tu nu mă crezi,
livezile vieţii nu dau doar poame verzi
şi timpul trece, aurul din păr
se face-argint
iar stelele ne mint,
ne mint,
ne mint
cu adevăr…