skip to Main Content

Retrospectivă

(Speciei umane, singura specie de pe Terra
care-şi maltratează semenii)

La şcoală, dascălul le spune
Copiilor că omul este
Un animal cu raţiune
Ce are propria-i poveste.

Povestea a-nceput în urmă
Cu mii de secole, pe când,
Viaţa era numai o urmă
Abia ivită pe pământ.

Iar viaţa, germen de soi,
Cu primul embrion în ape,
S-a dezvoltat, luând forme noi
Mereu tot mai evoluate.

Formele noi, treptat-treptat,
Şi trecând eră după eră,
S-au adaptat şi la uscat
Şi au cuprins întreaga Terră.

Aceste noi vieţuitoare,
Trăind prin arbori sau savană,
Au fost seminţele din care
S-a născut specia umană.

Ea nu s-a născut peste noapte,
A fost lung drumul pân’ la om.
Ea s-a desprins dintre primate
Atunci când s-au dat jos din pom.

Membrii acestei specii noi,
Erau, desigur primitivi
Cu păr pe corp, erau greoi
Şi-au fost numiţi hominoizi.

Ei şi-au ales propria cale:
Au lăsat mersul patruped
Specific altor animale,
Şi-au adoptat mersul biped.

Acest mers nou, le-a conferit
Un avantaj destul de mare:
Braţele lor au devenit.
Arme de-atac şi apărare.

Trăiau prin grote, vizuini,
Pe-atunci lăcaşuri ideale
Şi mâncau fructe, rădăcini,
Seminţe sau mici animale.

Treptat însă s-au transformat,
Căpătând forme noi, mai zvelte,
Şi-ncet-încet au învăţat
Să-şi construiască şi unelte.

Un alt moment care-a avut
O influenţă foarte mare,
A fost cel când au început
Să îmblânzească animale.

Tot cam pe-atunci, au învăţat
Să facă şi agricultură,
Lucru care a însemnat
Pentru ei, înc-o cotitură.

Având hrană, s-au înmulţit;
Grotele nu mai sunt utile
Aşa încât şi-au construit
Aşezări trainice, stabile.

Această formă inedită
De trai, în forma ei tribală,
A fost şi prima reuşită
De-organizare socială.

Şi altceva s-a întâmplat,
Ceva de mare ajutor:
Şi-au făcut focul aliat
Punându-şi-l în slujba lor.

Dar ceea ce i-a separat
Total de alte animale
A fost cuvântul. El le-a dat
Un nou mod de comunicare.

Astfel, s-au transformat curând
În fiinţe superioare,
Stăpâni a tot ce-i pe pământ
Şi regi peste vieţuitoare.

Iar atunci când au început
Să folosească şi metale,
În viaţa lor s-au petrecut
Alte schimbări fundamentale.

Schimbările, mai întâi lente,
Au început să încolţească
Atunci când stocul de-alimente
A început să prisosească.

Surplusul era însuşit
De şefii obştilor locale, Ş
i era apoi folosit
În interese personale.

Şi cum se-ntâmplă deseori,
Cazuri sunt multe, dovedite,
Există şi alţi profitori
Dornici de bunuri nemuncite.

Acesta a fost începutul
Stratificării sociale,
Deşi mai dăinuia trecutul
Organizărilor tribale.

Dar, aşa după cum se ştie,
Răul odată infiltrat
Se infiltrează pe vecie
Nemaiputând fi extirpat.

Tot astfel şi în cazul dat,
Cei puşi pe rapt s-au înmulţit
Şi împreună s-au dedat
La fapte de ne-nchipuit.

Astfel, cu iniţiativă,
Cu forţă şi cu despotism
De la Comuna Primitivă
Ei au trecut la sclavagism.

A fost prima societate
Bazată pe exploatare,
Când noţiunea de dreptate
S-a-nlocuit doar prin teroare.

Trecerea la feudalism
A făcut viaţa şi mai dură
Iar apoi, în capitalism
S-a întrecut orice măsură.

Şi ca dovadă că nu-i glumă,
Că ce s-a spus e-adevărat,
Să privim puţintel în urmă
Să vedem ce s-a întâmplat.

În forma de organizare
De tip comuna primitivă,
Averea obştii, mică, mare,
Era averea colectivă.

Iar hrana, ei şi-o împărţeau
În părţi egale, ca-ntre fraţi,
Iar când n-aveau, cu toţii răbdau
Nu existau favorizaţi.

În sclavagism, omul era
Fiinţa necuvântătoare
Pentru stăpân, care putea
Să-l vândă, sau chiar să-l omoare.

Iar sclavii, cu toţii munceau
Din greu, pân’ la epuizare
Şi ca răsplată ei primeau
Doar un sălaş şi de mâncare.

Dar viaţa este în mişcare,
Totul se schimbă neîncetat,
Aşa că vechile tipare,
În timp şi ele s-au schimbat.

A dispărut deci sclavagismul
Cu legile lui perimate
Şi-a apărut feudalismul
Un nou tip de societate.

Acum s-a abolit sclavia,
Era mult prea costisitoare,
Şi s-a-nfiinţat iobăgia,
O mai cruntă exploatare.

Căci feudalii-seniori
S-au dovedit mult mai hulpavi
Şi mult mai neîndurători
Decât vechii stăpâni de sclavi.

Ei la iobagi nu mai dădeau
Nici hrană, nici de locuit,
Deşi forţat îi obligau
Să le muncească gratuit.

Şi tot forţat îi obligau
Să lupte pentru ei la oaste
Deşi nimic nu le plăteau
Exceptând ghionturile din coaste.

Iar atunci când nu mai puteau
Răbda, fugeau de pe moşie.
Stăpânii însă îi prindeau
Şi îi băgau la puşcărie.

Aşa fiind, feudalismul
S-a condamnat singur la moarte
Şi s-a născut capitalismul
Sistemul cel mai crud din toate

Căci banul este, de pe-acum,
Pentru întreaga omenire,
Început şi sfârşit de drum,
Mijloc şi scop de-mbogăţire.

Tot de-acum, oamenii visează
Să facă bani. Mulţi. Din orice.
Cum îi procură nu contează,
Scopul scuză mijloacele.

O astfel de mentalitate.
Paravan pentru conştiinţe,
Are pentru societate
Cele mai grave consecinţe.

Căci, cu aşa justificare
Mulţi cred c-au devenit imuni
Şi comit, fără remuşcare.
Tot felul de infracţiuni.

Astfel, ei fac uz de minciună
Şi de acte falsificate,
Cumpără mărfuri pe sub mână
Şi-apoi le vând. Nefacturate.

Recurg chiar la ameninţare,
La sechestrare, violenţă,
La acte de discreditare
Şi trafic de influenţă.

Spargeri prin case, magazine,
Atac armat la drumul mare,
Furturi de fabrici şi uzine
Şi crimă cu premeditare.

Corupţia-i o meserie
Pe scară largă practicată,
Însă corupţi, precum se ştie,
Doar rar s-au dovedit vre-odată.

Iar contrabanda e în floare
Mărfuri multe, nevămuite,
Intră şi trec peste hotare
Pe drumuri bine tăinuite.

Pentru afaceri oneroase,
Discret din umbră dirijate,
Se dau comisioane grase,
Care nu sunt impozitate.

Prin traficul de carne vie,
Prin jocuri de noroc trucate,
Proxenetism, pedofilie,
Se strâng averi nemăsurate.

Bancruta frauduloasă,
Evaziunile fiscale,
Traficul de valută falsă,
Sunt astăzi, acţiuni banale.

Incitare la terorism,
Intoleranţă religioasă,
Prigoană, fundamentalism,
Şovinism şi ură de rasă.

Mulţi nou-născuţi abandonaţi
De părinţi fără conştiinţă,
Mii de minori exploataţi
De oameni fără cuviinţă.

Acest tratament criminal,
Numai la om se întâlneşte,
Pe când, în regnul animal,
Aşa ceva nu se găseşte.

Şi peste tot sunt fabricate
Arme noi, de înaltă clasă
Mereu tot mai sofisticate
Pentru distrugerea în masă.

Pădurile se defrişează
Într-un ritm îngrijorător,
Dar în loc nu se mai plantează
Decât rar, câte-un pomişor.

Iar poluarea otrăveşte
Mediul înconjurător
Şi nimeni nu se sinchiseşte
De ce va fi în viitor.

Omul e singura fiinţă
Pe Terra care nonşalant
Distruge cu bunăvoinţă
Propriul mediu ambiant.

Acest comportament ilogic
Perturbă factorii de mediu
Şi echilibrul ecologic
La care greu găseşti remediu.

Iar consecinţele-s fatale
Şi sunt uşor de înţeles:
Secetă, ploi torenţiale
Lovesc pământul tot mai des.

Căci, sub căldurile toride
Sau sub torentele de ape,
Multe câmpii devin aride
Iar altele sunt inundate.

Şi dacă nu se vor lua
Măsuri cât încă nu-i târziu
Pământul se va transforma
Încet dar sigur, în pustiu.

La acest scurt rechizitoriu,
Adaug numai un cuvânt
Omul, inconştient notoriu,
Îşi sapă propriul mormânt.

Atunci când ţi-ai pierdut măsura,
Se răzvrăteşte şi natura.

Revista Nr.1
1. Apus de soare în Bărăgan
2. Dorinţă în astral
3. Icoană
4. De vei uita iubirea noastră
5. Colegilor mei din seria 1962, la cincizeci de ani
6. La cascadă
7. Nicolae Mareș – Lucian Blaga – traducător, traductolog
8. Poveste sub floare de cireș
9. Așteptând glorii care n-o să vină niciodată
10. Despre poezie, cu poetul Paul Daian
11. Şi limba dacilor, şi sufletul românesc, spun de aceeaşi istorie
12. A coborât un dac de pe Columnă
13. Tu-mi spui…
14. Pe Bolovan
15. Plimbarea de seară
16. Recviemul toamnei
17. Chemarea găurilor negre
18. Trag perdeaua de umbre
19. Deschid ușa
20. Pe creasta munților
21. La început de cer – editorial
22. Locul unde bântuie spiritul lui Vlad Țepeș
23. Fântâna Regelui
24. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor / Ionuț Țene  –  Valeriu Gafencu
25. Mărturii
26. Retrospectivă

This Post Has 0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back To Top
×Close search
Search