Deschid ușa

Te strig lumină
Ca și cum această noapte
S-ar lăsa din spate
Spre fața tuturor întrebărilor.
Mai departe,
Deschid ușa
Ca sa intre cocorii uitării
Înveliți în mantii
De rouă.
Uitarea o arunc la coșul
De gunoi al istoriei
Încât pașii de urmă
Să trăiască fericirea,
Ca pe o ultimă strigare.
Cu roșu de pică
Învelesc mâinile tale
Voința ca să-ți pară
Un înger ce strigă
Fluturii cu răbdare
Lumina ca să întoarcă
Fața netransformată.

Luminita Cojoaca