Recviemul toamnei

Rămân sedus la jocul de culori
Prin frunzele lovite de lumină
Când țipete stridente de cocori
Reverberează pe bolta senină 

Se-adaugă pădurii încă-o toamnă
La altele care-au trecut demult
Concertele pentru Distinsa Doamnă
Sunt amânate sine die-ocult            

Neliniștite ramuri desfrunzite
Se pleacă adierilor de vânt
Frumoasele pădurii despletite
Aleargă ca lovite de descânt 

Se mai aud ciripituri prin ramuri
Ici, colo, mai planează câte-un stârc
A trecut vremea jocului cu flamuri
Apa din lac adoarme într-un smârc

Ascund poteci frunzele ruginite
În timp ce simfonia de tăceri
Omagiază vremuri neîngrădite!
Un recviem ascunselor plăceri.

                        Virgil Ciucă, Forest Park, New York, 1/29/2020