(Speciei umane, singura specie de pe Terra care-şi maltratează semenii) La şcoală, dascălul le spune…

Tu-mi spui…
Tu-mi spui de-o toamnă.
Eu nu știu să mint.
Tu mă rănești cu vorbe de alint,
Eu c-un surâs-tăcere te dezmierd
spre a mă regăsi cât să mă pierd
de tot pustiul și de lume când
dă să înfloare tremurul de gând
că m-ai putea iubi și, bunăoară
să-mi fie dată dragostea de-o oară
la care și luceafărul din cer
a tot râvnit când tainicul mister
l-a fost robit cu greul unui dor
știut numai de omul muritor…
Eu dorul-dor îl știu, tu nu mă crezi,
livezile vieții nu dau doar poame verzi
și timpul trece, aurul din păr
se face-argint
iar stelele ne mint,
ne mint,
ne mint
cu adevăr…
de Paula ROMANESCU
3.
Icoană
6.
La cascadă
13.
Tu-mi spui…
14.
Pe Bolovan
19.
Deschid ușa
23.
Fântâna Regelui
25.
Mărturii
26.
Retrospectivă
Excelenta revista!
Daca necititorii in cartea de istorie a neamului se vor rataci cumva intr-o zi printre urmele inalte ale dacilor, vor fi uluiti sa afle ca ar putea fi si altceva decat culegatori de capsunele si sparanghel pentru masa unor stapani aroganti si inculti cu asupra de masura. Si-atunci, ei, da!, atunci lumina unei noi Invieri le va descifra si intelesul primului vers din imnul national.
Multumesc pentru aprecieri.
Traim astazi eliberarea din chingile inchisorii comuniste. Va urma si desteptarea si intoarcerea fiilor ratacitori cu bagajele pline de experiente si de invataturi culese pe alte meleaguri. Matca dacilor ne asteapta.
Slavit ne fie neamul romanesc!