skip to Main Content

Pe Bolovan

El s-a născut defect. Nu era normal ca alți copii. Nu se juca nu alerga nu se întâlnea cu ceilalți în jocurile lor. La început părea retras, părea a cincea roată la căruță, la orice căruță. Stătea în colțul lui și interacționa cât mai puțin cu restul lumii. Părea că nimeni, niciodată nu-i va ajunge la suflet. Părinții nu l-au înțeles, și nici prietenii de familie, iar rudele îl considerau o ciudățenie, un bibelou fără inimă și fără sentimente. Doar bunicii îl iubeau așa cum era. Pentru ei nu era nevoie să-l înțeleagă, îl iubeau și gata.
Timpul a trecut, i-a îngropat pe cei bătrâni, apoi și pe părinți, apoi pe rude, cunoscuți, copiii lor și copiii copiilor lor. Până când s-a plictisit. S-a așezat pe-o piatră și a așteptat. Ploi și furtuni, secete, zăpezi, cutremure, taifunuri s-au rostogolit peste capul lui. Nu s-a clintit. A așteptat. Era defect și nu putea muri deși prin sutele și miile de anotimpuri și-ar fi dorit uneori asta.
Și într-o zi de iarnă când crivățul sufla și troienele ascundeau sub haina lor câmpia a simțit ceva în inima lui. Se născuse un firicel mic de lumină o asimptomatică geană de iubire. Nu o vedea, nu o știa, dar parcă-parcă exista.
Și timpul s-a oprit întâia oară. Anotimpurile nu mai alergau nebune ci se opriseră pentru a-i mângâia privirea. Începuse să simtă pentru prima dată. Și frig și sete și foame și căldură.
Și după alte anotimpuri în care începuse să se vindece și-a ridicat ochii.
Secole, milenii, stătuse pe aceeași piatră uitându-se în pământ. Acum vedea că-n jurul lui se construise un altar și oamenii veneau să-i aducă ofrande. I se spunea Vrăjitorul de pe Bolovan.
Privirea i se opri pe chipul ei. Atunci a înțeles. Pe ea o așteptase atâta amar de vreme. Avusese răbdare și acum ochii aceia verzi și zâmbetul larg de pe chipul de zeiță l-au trezit. Venise la el. Se născuse pentru ca el s-o revadă. O umbră veche de dinainte ca să vină pe lume era acolo ca să fie adorată de el. Și el o iubea, mai mult decât pe el, mai mult decât orice altceva. Doamne, cât de mult o iubea!
Oare putea muri acum?
de Răzvan ȘERBU
Revista Nr.1
1. Apus de soare în Bărăgan
2. Dorinţă în astral
3. Icoană
4. De vei uita iubirea noastră
5. Colegilor mei din seria 1962, la cincizeci de ani
6. La cascadă
7. Nicolae Mareș – Lucian Blaga – traducător, traductolog
8. Poveste sub floare de cireș
9. Așteptând glorii care n-o să vină niciodată
10. Despre poezie, cu poetul Paul Daian
11. Şi limba dacilor, şi sufletul românesc, spun de aceeaşi istorie
12. A coborât un dac de pe Columnă
13. Tu-mi spui…
14. Pe Bolovan
15. Plimbarea de seară
16. Recviemul toamnei
17. Chemarea găurilor negre
18. Trag perdeaua de umbre
19. Deschid ușa
20. Pe creasta munților
21. La început de cer – editorial
22. Locul unde bântuie spiritul lui Vlad Țepeș
23. Fântâna Regelui
24. O biografie teologică a Sfântului Închisorilor / Ionuț Țene  –  Valeriu Gafencu
25. Mărturii
26. Retrospectivă

This Post Has 0 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top
×Close search
Search