Cuvintele gloanțe … ecoul lor se aude până la Dumnezeu. Atât de departe! © Recapitulare…

Pe Bolovan
El s-a născut defect. Nu era normal ca alți copii. Nu se juca nu alerga nu se întâlnea cu ceilalți în jocurile lor. La început părea retras, părea a cincea roată la căruță, la orice căruță. Stătea în colțul lui și interacționa cât mai puțin cu restul lumii. Părea că nimeni, niciodată nu-i va ajunge la suflet. Părinții nu l-au înțeles, și nici prietenii de familie, iar rudele îl considerau o ciudățenie, un bibelou fără inimă și fără sentimente. Doar bunicii îl iubeau așa cum era. Pentru ei nu era nevoie să-l înțeleagă, îl iubeau și gata.
Timpul a trecut, i-a îngropat pe cei bătrâni, apoi și pe părinți, apoi pe rude, cunoscuți, copiii lor și copiii copiilor lor. Până când s-a plictisit. S-a așezat pe-o piatră și a așteptat. Ploi și furtuni, secete, zăpezi, cutremure, taifunuri s-au rostogolit peste capul lui. Nu s-a clintit. A așteptat. Era defect și nu putea muri deși prin sutele și miile de anotimpuri și-ar fi dorit uneori asta.
Și într-o zi de iarnă când crivățul sufla și troienele ascundeau sub haina lor câmpia a simțit ceva în inima lui. Se născuse un firicel mic de lumină o asimptomatică geană de iubire. Nu o vedea, nu o știa, dar parcă-parcă exista.
Și timpul s-a oprit întâia oară. Anotimpurile nu mai alergau nebune ci se opriseră pentru a-i mângâia privirea. Începuse să simtă pentru prima dată. Și frig și sete și foame și căldură.
Și după alte anotimpuri în care începuse să se vindece și-a ridicat ochii.
Secole, milenii, stătuse pe aceeași piatră uitându-se în pământ. Acum vedea că-n jurul lui se construise un altar și oamenii veneau să-i aducă ofrande. I se spunea Vrăjitorul de pe Bolovan.
Privirea i se opri pe chipul ei. Atunci a înțeles. Pe ea o așteptase atâta amar de vreme. Avusese răbdare și acum ochii aceia verzi și zâmbetul larg de pe chipul de zeiță l-au trezit. Venise la el. Se născuse pentru ca el s-o revadă. O umbră veche de dinainte ca să vină pe lume era acolo ca să fie adorată de el. Și el o iubea, mai mult decât pe el, mai mult decât orice altceva. Doamne, cât de mult o iubea!
Oare putea muri acum?
de Răzvan ȘERBU
3.
Icoană
6.
La cascadă
13.
Tu-mi spui…
14.
Pe Bolovan
19.
Deschid ușa
23.
Fântâna Regelui
25.
Mărturii
26.
Retrospectivă
This Post Has 0 Comments